Se spune că după o cădere cel mai bine e să te ridici glorios. Am avut căderi din toate punctele de vedere. Din punct de vedere fizic, mai bolnavă ca  niciodată, departe de viață. Cădere vizuală. Urâtă de toți și condamnată pentru un lucru ce alții nu au avut curaj să îl facă. Căzută  moral. Istovită crud .

Ca  să mă ridic și mai sus decât eram. Să mă apuc de scris și să o fac din tot sufletul. Să îmi public scrierile la un concurs și  să fiu prima din 100 și ceva de fețe. Unica, în frunte. Nu aveam satisfacție de la premiu cât de la faptul că am arătat lumii ca eu pot. Că înot bine în arta scrisului și că eu însemn ceva ! Am avut plăcerea maximă de a vorbi în fața tuturor și a le spune experiența mea, modalitatea mea de a citi, de a scrie. Am avut plăcerea să văd fețele lor uimite și să le aud aplauzele. Eu, cea care nu credeam în mine. Am avut plăcerea să discut cu un editor de ziar, și să fie fascinat de mine.

Cei care mă criticau acum mă privesc cum merg pe alb. Pe succes.

Dar vă rog, coborâți-mă la cea mai adâncă depresiune! Eu vă promit că o să mă ridic mai sus decât un zgârie nori!

Lasă un comentariu