Somnul

Adormit-am pe ritmul inimii tale,
Pompând în tine iubirea.
Degetele, paradoxal, ca doua petale,
Îmi mângâiau privirea.

Adormit-am pe căldura trupului tău
Încălzind durerea vieții de apoi
Când îmi eram singură călău
Iar cei ce iubeau, despoi.

Adormit-am sub mâinile cicatrizate
De atâta luptă cu ea, viața
Luând în palme aripile-mi epuizate
Întâlnind astfel, dimineața.

Adormit-am lângă un erou
Luându-mă din cursul obișnuit al durerii
Și dăruindu-mi un drum nou
Am marcat începutul primăverii.

Fața lor adevărată.

Ei nu au idee ce e singurătatea, ce e durerea
Ei lovesc și taie și lasă doar atât, tăcerea
Ei nu au trecut prin asta, nu știu cum e
Atunci când ești viu, dar moartea dâinuie

Ei nu au idee ce sunt lacrimile,strigătele
A muribunde inimi gemete, zgomote
Ei nu văd decât mizerie, defecte
Și aruncă mii de acuzații, incorecte.

Ei nu au idee ce e să pierzi, să doară.
Cum față de superiori, să te simți inferioară.
Ei fac ce fac, și provoc tot durere
Și nu fac nimic, de la prima vedere….

Mă mai coborâți și acum ?

Se spune că după o cădere cel mai bine e să te ridici glorios. Am avut căderi din toate punctele de vedere. Din punct de vedere fizic, mai bolnavă ca  niciodată, departe de viață. Cădere vizuală. Urâtă de toți și condamnată pentru un lucru ce alții nu au avut curaj să îl facă. Căzută  moral. Istovită crud .

Ca  să mă ridic și mai sus decât eram. Să mă apuc de scris și să o fac din tot sufletul. Să îmi public scrierile la un concurs și  să fiu prima din 100 și ceva de fețe. Unica, în frunte. Nu aveam satisfacție de la premiu cât de la faptul că am arătat lumii ca eu pot. Că înot bine în arta scrisului și că eu însemn ceva ! Am avut plăcerea maximă de a vorbi în fața tuturor și a le spune experiența mea, modalitatea mea de a citi, de a scrie. Am avut plăcerea să văd fețele lor uimite și să le aud aplauzele. Eu, cea care nu credeam în mine. Am avut plăcerea să discut cu un editor de ziar, și să fie fascinat de mine.

Cei care mă criticau acum mă privesc cum merg pe alb. Pe succes.

Dar vă rog, coborâți-mă la cea mai adâncă depresiune! Eu vă promit că o să mă ridic mai sus decât un zgârie nori!

Nu e locul meu.

Nu e locul meu aici
Pseudo geniu în litere
Nu printre sălbatici
Mari profesioniști în compromitere.
Nu e locul meu, nu a fost
Ființă naivă, bolnavă
Punctul de plecare din patul anost
Din viața asta, otravă.
Nu e locul meu, nu sunt om
Și nici nu o să mai fiu
Pleacă fantoma de pe aerodrom
Sidefie, rece, suflet pustiu.
Nu e locul meu, nu mai pot
Rănită prea des și încontinuu
Pământul nu e casă, despot.
O să plec, o fac asiduu.
Nu e locul meu, nu mă ține
Ieși din minte, ieși din suflet
Dacă iubirea ta nu se mai menține
Cum să mai traiesc acest pamflet?
Nu e locul meu, plec.
Așa e mai bine
Cum viața  să o mai petrec
Fără o fărâmă de tine ?

Beție

 

Într-o sticlă mare de vin
Vin nobil, spumant și rece
Sunt 150 ml de regret.
Și durere ce nu mai trece.
20ml de bucurie.
Uitată undeva la fund
Prin sticla fumurie
Înțelesul vieții profund.

Într-o sticlă mare de vin
Sunt 200 ml de singurătate
Speranțe ultime și deșarte
10 ml de optimism
Prea puțin pentru un organism.
Sunt 60 ml de idei nebune
Ce ultimele clipe din viață vor să sugrume
20 ml de rațiune
Adevărată, dar departe de perfecțiune.

Într-o sticlă mare de vin
Vin vechi, parfumat și costisitor.
Sunt  150 ml de răchiună
Vreo 30 de bunătate
Și tot atât de minciună
Sunt 200 de fală
Pentru prieteni falși și dușmani
Ca să îi demonstrez că se înșeală
Că pe ei nu dau nici doi bani.
Rămân 30 de remușcare
Pentru tot ce a fost și o să fie
Și 100 pentru nostalgie
Perfect înainte de culcare.

Și astfel, într-o sticlă mare
De lichid dulce, divin,
1000 de ml îmi aparțin
Oare nu mă îmbăt astăzi oare ,
Punând capăt acestui declin ?

00:01. De 3 ore cu febră. Încet, încet spre 39. 2 pastile seara asta.  10 azi. 7 zile de chin. 14 de delir. 2 plămâni. Și o trahee. O boală și o viață. Un om. Matematică perfectă.

Nu mai fusesem demult atât de bolnavă. Atât încât să vrei să pui capăt la toate.  Sau să schimb totul. Boala îți schimbă toate gândurile și dorințele.

Mă trezesc cu febră. Umorul negru spune că ar trebui să nu mai dorm.  Deși o fac cam de puține ori din cauza durerii din piept ce se intensifică noaptea. Noaptea totul e mai profund. Mă frig ochii și e atât de greu să mă deplasez dintr-un loc în altul. Stau mai mult în pat. De aceea îmi amorțesc picioarele și îmi simt mușchii prea grei pentru oasele ce îi sunt ca suport.

Am avut planuri pe zilele astea. Atât de importante încât am luat responsabilitatea de organizarea lor pentru mine. Greu a fost să spun că nu pot să o mai fac.

Au trecut multe zile și știu că o să mai fie. Atâtea pastile și încă nici o schimbare. Cel puțin spre bine.

Sunt incapabilă să vorbesc. Îmi tremură vocea și câteodată ies doar șoapte. Sunt incapabilă să mănânc. Totul mi se pare prea mult pentru stomacul meu. Iar el îmi creează  imaginea ce alții o văd drept „prea slabă”. Sunt incapabilă să respir și o fac cu greu.  Îmi provoacă tuse și de aceea durerea din piept mi se intensifică.

Ar trebui să mă bucur că am ceva timp pentru mine. Dar aș prefera să nu am această „bucurie”.

Un zâmbet în plus pentru sănătate.

În ultimul timp multe s-au schimbat..Pe lângă toate, am devenit și președinte.
Mă simt bine în postura aceasta. Mă simt bine când trebuie să organizez evenimente. Și mai bine mă simt când le creez pentru copii.
Un astfel de eveniment este și ” Un zâmbet pentru sănătate ”  din cadrul lunarului „PRO Sănătatea”.
Cine dacă nu copiii aduc fericirea?  Și a cui zâmbete sunt cele mai sincere dacă nu ale copiilor?
Asta am făcut în cadrul acestui eveniment. Am adus zâmbete. Am creat o atmosferă ca între prieteni. Nu am fost profesoară iar ei nu au fost elevi. Am fost doar o prietenă mai mare care i-a ajutat să se simtă mai bine. Am avut alături de mine trei colege care m-au ajutat să coordonez acest eveniment. Împreună cu ele am creat niște ateliere hand-made învățând copiii să facă lucruri frumoase care pe viitor ar putea sa le ofere unei persoane dragi. Ne-am jucat mult , am râs și am discutat despre fericire. Mare mi-a fost bucuria când venea câte un copil și îmi arăta entuziasmat ce inimă frumoasă a făcut sau ce floare. Devenea și mai fericit după ce îl apreciam. Deși nu am putut memora numele la toți, toți mi-au devenit foarte dragi și am simțit o anumită căldură din partea lor.  Eram foarte îngrijorată înainte de eveniment deoarece a avut loc o drastică întorsătură a lucrurilor ce ar fi putut ruina tot dar la final, văzând că toți erau fericiți, m-am încărcat cu energie pentru o săptămână.
Nu o să mai cred persoanele care zic că e greu să ai grijă de mai mulți copii odată. Contează foarte mult atitudinea pe care o ai, limbajul pe care îl folosești și desigur și binevoința.
Copiii simt când cineva ține la ei. Am înțeles asta din mai multe îmbrățișări pe care le-am primit și chiar și complimente. Recunosc, au fost cele mai plăcute complimente. Cele mai sincere.
Eu sunt recunoscătoare că am avut parte de această experiență și nu ezit să o mai repet.

7:00. 7:10. 7:15

Nu e nevoie să sune. M-am trezit demult.   Nici nu m-am culcat.  Cu nopțile astea albe fară de negru cum ai putea sa dormi ? În Moldova era altfel. Aici, la mii de kilometri îți pare că noaptea nici nu ajunge. Se pierdea peste mări şi se îneca  de fiecare dată până când  a zis: Las’ că ăştia o să trăiască fără noapte.

Şi a făcut un lucru bun. De-ți pare că mereu trăiești aceeași zi fără să ai un sfârșit. Deci îți trăiești viața la maxim.

Am plecat fără ca să îți spun că o voi face. Dar presupun că știai că am să o fac.  Dacă te-am lăsat, e pentru că s-ar putea să găsești altceva mai bun ca mine. Și dacă ți-am făcut rău, e cel mai mic rău pe care îl pot face.

Trăiesc altfel. Arăt altfel. Am dat câțiva cm buni  jos din „tunsoare”. Am mai scăpat și câteva kg printr-o mare  venind aici( nu ştiu exact care ).

Trăiesc ca pentru mine. Dimineața îmi deschid fereastra. Pardon.  ” Fortacika”. Inspir aerul curat de munte. Zăpadă este. Îmi fac ceai în timp ce se aude un cântec nou de a vostru:  ” Un Alcapone în formă de ea…rațiunea o respinge dar inima o vrea”. Ca să vezi. Exact cum erai acum…Un an ? Repede îți trece, mă bucur.

Am şi un câine. Când ies afară și beau ceaiul pe scări îmi aduce căciula. Pentru că aici e mult mai frig ca la voi. Îmi ține de cald tot timpul. Şi prinde Boomerang -ul înainte să se întoarcă.  Din păcate pe al tău nu l-a prins. De asta şi suferi. Dar ai zis că o să îți treacă. Sper și eu.

Nu-ți mai trimit scrisori că ai o zgripțuroaică care ți le controlează. Deci nu risc că s-ar putea să te înghită. Dar poți citi de aici. Pentru că știu că o faci.

Am multe de văzut aici. Sunt și cascade, munți, lacuri . Dar şi timp am. Deci azi nu fac nimic. Cum nu vine noaptea pe aici reușesc să le fac pe toate.

Azi mă îmbăt în cinstea ta cu ceai. Sănătate!

Youth Hub:Cashflow

A câta oară mă conving că învățarea prin joc e cea mai eficientă. E mult mai ușor să preiai toată informația printr-o modalitate ce te atrage mai mult.

Prin joc echipa Youth Hub învață educația financiară cu Ion Mardari. Și anume jocul Cashflow, un joc creat de Robert Kiyosaki. Nu e un simplu Monopoly unde totul e la întâmplare și simplu. Aici trebuie să înveți să faci alegeri, să investești, să cumperi acțiuni și în fine, să depui toată străduința ca să ai un venit pasiv cât mai mare.

După aproximativ 10 jocuri, devii tu un moderator, efectiv, începi să înveți educație financiară și pe alții. Și aici cheia jocului, învățându-i pe alții,înveți și tu.

Jocul e o simulare a vieții. Deci câteva ore de joc sunt echivalente cu o viață a ta. Poți să joci de mai multe ori deci de mai multe ori trăiești posibile vieți ale tale reîncarnându-te și având diferite profesii.  (Prima mea profesia a fost ofițer de poliție.)

Cel mai important scop- să ieși din cursa șobolanului, adică venitul tău pasiv să prevaleze cheltuielile tale lunare( ele chiar există!).

Cea  ai importanță regulă-să nu spui că nu ai bani. În următoarele secunde nici nu o să îi ai.

Nu aveți idee cât de interesant și nostim e. Și cel mai important, e ca într-o viață reală. Poți să fii concediat (eu nu am fost😂!) Poți să cheltui banii pe nimicuri, așa cum facem și noi des ( cumpărasem briliante falsificate, de ce nu? Hmm, minge de bowling, de ce nu ?) Poți cumpăra casă( 3 dormitoare și 2 camere de baie apropo!)  și poți avea și copii. Eu am avut 3. Sincer, nu m-am bucurat de fiecare😀.

Cel mai important e că am ciupit măcar puțin din toate noțiunile astea noi și am înțeles cum să îmi gestionez banii. Sau așa cred eu ? În fine rămâneți alături, mai joc vreo câteva vieți și vă zic. Pe curând!