Jurnal de voluntar #6: Career Forum

De la ultima postare a mea s-au schimbat multe. Am devenit consilier. Efectiv locul meu în societate este diferit cu mult de cel  care era. Totuși, continui să fac voluntariat.

Să fii voluntar nu e întotdeauna ușor și nu întotdeauna după reguli. Să nu credeți că din septembrie nu am fost la nici un eveniment. Au fost 3, toate una după alta cu experiențe neplăcute, de aceea am preferat să nu relatez nimic despre ele. ( De altfel, se face și promovare aici😀)

Dar cum zic francezii, să ne întoarcem la oile noastre și să vorbim despre ceva cu adevărat frumos. ( Fiind ora 7 trebuie să vă bucur 😀)

Zilele astea am fost voluntar la Career Forum, ai cărui slogan e ” De la pasiune la o carieră de succes” . My life, my work, my hobby, my passion.

Nu vreau să descriu activitatea mea ca și voluntar cum vreau să povestesc despre eveniment în sine, ceea ce o să și fac.

Acest eveniment a fost un seminar cu mai mult speakeri de la are am învățat multe. Ce e important e că acești speakeri erau din domenii diferite, IT, filosofie, psihologie și chiar și poliția de frontieră.

Printre speakerii care m-au impresionat se numără și Ecaterina Krasilova. Cea care a organizat pentru prima dată acel Festival al culorilor după care mulți își pierd capul. Discursul Ecaterinei m-a făcut să înțeleg ce înseamnă cu adevărat schimbări majore. Tot ea a demonstrat că replica ” Poate nu e pentru tine ” nu e valabilă, daca vrei ceva cu adevărat, vei obține. Iar toate greutățile prin care a trecut sunt rezultatele bune pe care le are acum.

Un drum greu l-a parcurs și Tudor Plăcintă ca să ajungă Expert Google AdWords.  Cât de mult trebuie să înveți ca să ajungi cine îți place și câtă ardoare trebuie să ai ca să  nu renunți chiar și atunci când vezi că alții se îndoiesc de puterile pe care le ai. Tudor mi-a sugerat să vizionez un filmuleț de fiecare dată când nu cred în mine. Priviți-l aici.

M-a fascinat și istoria Evelinei Ivanov care a distrus toate stereotipurile că locul unei femei e acasă, la bucătărie. Mi-a relatat o descriere amplă a atribuțiilor poliției de frontieră, ea fiind în frunte,  și diverse simulări a situațiilor extreme. Sunt sigură că pe cineva a convins să parcurgă aceeași cale. Riscant, dar interesant și util.

Îmi termin relatarea aici ca să vă motivez să urmați și edițiile următoare unde veți afla ceea ce nu am zis  și  poate mai mult decât am aflat eu. Succes!

Jurnal de Voluntar #5: Festivalul Medieval

 Probabil toți ne dorim să călătorim în timp. Toți dorim să vedem modul de trai din alte secole , să cunoaștem persoane și să fim parte a acelor vremuri.
Ei uite că eu am făcut-o. Și am călătorit până în secolul XIV.
Acest lucru a fost posibil doar la Festivalul Medieval care a durat 3 zile și evident că am fost voluntar acolo .
Ce m-a fascinat acolo ? Totul. Am obosit ? Da. Am vrut să se termine? NU!

Nu poți să vii la Festivalul Medieval și sa te simți în secolul XXI. Toți acei cavaleri deghizați,  domnițe în rochii, prințese,  copii,  chiar și muzica era din epoca medievală.
Ca să vă creați o imagine clară: toți erau îmbrăcați în haine medievale, mai puțin vizitatorii, dar acest lucru nu a împiedicat atmosfera de poveste.
Fiecare zi începea cu o paradă a costumelor medievale. Colective din Ucraina, colective  din Bielorusia și evident,  Moldova.  Îmbrăcati  în acele haine,  toți erau frumoși,  toți unul ca unul.
Nu au lipsit acele lupte legendare dintre cavaleri. Unul împotriva altuia, înarmați cu sulițe sau topoare medievale, gata pentru luptă.

Ca să precizez, nu era o simplă joacă, era luptă adevărată, sulițe adevărate, perfect ascuțite ce uneori produceau scântei. Fiecare şi-a ales favoritul iar cel ce a câștigat a fost admirat de multă lume.
Nu au lipsit nici acele războaie care noi ni  le imaginăm cam vag după un text lung din cartea de istorie. Pentru a vedea un război adevărat, treceți pe la Festivalul Medieval. Veți vedea tunuri. Veți vedea foc de armă, o luptă adevărată. Mai mult, întotdeauna suna pe fundal o muzică tipică acestor lupte, ceea ce te aduce chiar pe câmpul de luptă. Ca să pară totul cât se poate de real, unii luptători după mai multe lovituri se lăsau jos și stăteau acolo

până la sfârșitul luptei creând impresia că sunt cu adevărat răniți.
Să nu credeți că au fost doar lupte.  Au fost și concursuri organizate anume pentru domnițe. Acestea, ca niște gospodine,  dar mai speciale, au participat la un concurs destinat tăierii bucatelor cu sabia de luptă. Da, e un pic ciudat dar a fost foarte interesant și intr-adevăr ajungeai în epoca medievală.
Am rămas profund entuziasmată, și când am revenit acasă, acest secol cu tehnologii și cu toate de-a gata mi s-a părut cam sumbru, de aceea, mai treceți și voi pe la Festivalul Medieval. Eu vă promit, nu o să regretați.
P.S: Am promis unei persoane că o să o menționez,  deci trebuie să mă țin de cuvânt.  Fotografiile sunt făcute de către Igor Cuşnir care mi-a propus colaborare și ai cărui fotografii posibil să le vedeți și în următoarele articole. Face o treabă foarte bună de aceea vă puteți adresa oricând. De asemenea puteți veni cu un Like la pagina lui de pe Facebook : Igor PHOTOGRAPHY.
Nu o să regretați:)

Jurnal de voluntar #4: Tineri activi, tineri cu verticalitate

Recent, am participat la Atelierul de dezbatere publică „Tineri activi, tineri cu verticalitate”. La acest atelier au participat reprezentanți ai organizațiilor și instituțiilor ce promovează activ implicarea civică a adolescenților și tinerilor, precum și absolvenți care s-au implicat activ în

viața socială. 

Pot să spun că mi-a plăcut să particip la această dezbatere și să am ocazia să discut la aceeași masă cu mai mulți tineri dar și cu profesori despre  problemele cu care se confruntă tinerii din ziua de astăzi. Tema acestei dezbateri a fost „Dezvoltarea personală și profesională a adolescenților și tinerilor prin implicare civică activă”. Să spun că am intrat pe ușă fiind un om și am ieșit fiind altul? Da! Toate discursurile motivaționale, alocuțiunile pline de entuziasm dar și fapte adevărate m-au făcut să am mai multă încredere în mine, am realizat că se poate, că ceea ce fac e important! 

Situația tinerilor a fost redată de către Nadia Cojocari, consultant în Direcția Statistică Serviciilor Sociale și a Condițiilor de trai. M-a uimit procentajul tinerilor care nici nu învață, dar nici nu lucrează. Oare cum e posibil să stai ziua întreagă fără ca să faci ceva productiv? Cum e să știi că tu ești schimbarea și în același timp să nu faci nimic? Da, am văzut că sunt tineri care nu învață, dar lucrează, caută să se dezvolte, să creeze ceva, ceea e mult mai bine. Am văzut mai multe date dar întrebarea care a rămas în mintea mea e : Dacă nu 881.180 tineri contează, atunci cine? Oare nouă ne e dat să schimbăm lumea? Nu noi suntem cei invincibili? 

Sugestiv a fost și discursul doamnei Aida Cotruță , manager la Centrul de ghidare în carieră și relații cu piața muncii care ne-a vorbit despre Importanța proiectării carierei în dezvoltarea personală a tinerilor. Deși a fost un discurs lung, am reușit să însușesc tot. Care sunt etapele proiectării unei cariere, de autocunoaștere dar și care este impactul activității civice asupra unei posibilități de angajare. Au mai urmat discursuri ai tinerilor, practici inspiraționale, informații despre schimbul intercultural din Elveția – oportunitate  spre dezvoltare multilaterală,  toate la fel de juste și suficiente pentru a convinge orice tânăr ca el este schimbarea. 

Și ne oprim aici?

                                     Cu siguranță, nu!

Jurnal de voluntar #3 : Sun Da-i Fest

Astăzi am participat ca voluntar la un festival de muzică și expoziție de tehnologii eco și am rămas profund impresionată.  E vorba de Sun Da-i Fest, care a ajuns deja la cea de-a cincea ediție.
 Totul a început de la un simplu anunț pe Facebook de la organizatori. Erau în căutare de voluntari dornici să ajute și am zis : De ce nu ?
 Atunci m-am convins cu adevărat că dacă vrei ceva cu adevărat,  vrei primi acest ceva.  Astfel am devenit voluntar Sun Da-i Fest.
   Serviciile noastre au fost solicitate în cadrul evenimentului dar și pre-

evenimentului , respectiv am avut de lucru în intervalul 20-25 iunie.
   Am ales să ajut la decor. Mă vedeam pentru astfel de lucru și speram că o să reușesc.  Cred că am și făcut-o.
  Respectiv,  în aceste zile a pre-evenimentului am avut de decorat şase tablouri cu biomasă, cum ar fi peleți din deșeuri de lemne și paie. Am lucrat în perechi cu încă un baiat. Împreună am decorat 3 tablouri. Mai mult, am devenit prieteni.
    Timp de aceste zile  Business Centrul Le Roi a devenit ca un loc de muncă pentru mine , dar era o muncă plăcută,  chiar dacă mi-am fript toate degetele cu termoclei.  Eu cred că s-a meritat.  Aceasta nu a fost o piedică iar când am văzut pe şevalete „creațiile „noastre  și alături numele , mi s-a umplut inima de mândrie. Am făcut o treabă bună.
 În ziua de 24 am lucrat afară. Am avut de amenajat și de vopsit „Cartierul Copiilor ” . Aici am lucrat toți și a fost amuzant. Sincer,  am descoperit noi abilități în mine.
 Și chiar dacă spre sfârșit eram cu părul de vopsea albastră,  albă și verde,  aproape un curcubeu ,eram plină de emoții pozitive și recunoștință. Recunoștință tot față de mine că am decis să particip și că îmi petrec timpul liber eficient.
 Și ziua evenimentului a fost plină nu doar de energie solară dar și de energie

sufletească. Nu puteai să treci pe lângă copii , sa-i vezi zâmbind de satisfacție și să nu te simți bine.  Am pictat, am împărțit stickere și chiar am preluat un experiment din show-ul științific Mendelevium.
  Mai mult, m-am distrat şi am dansat pe ritmurile muzicii rock și punk a evenimentului. Acest concert a fost unul din punctele forte a evenimentului, și ele au fost multe.
 Nu s-au distrat doar copiii, nu doar adolescenții dar și adulții.
 În final , am ajuns  cu o durere de picioare de la atâta dansat dar cu o dispoziție bune și câțiva prieteni.
 Dacă istorisirea mea nu v-a convins , atunci vă zic direct, de la anul viitor, nu m-ai pierdeți Sun Da-i Fest.

Jurnal de voluntar #2 : Fericire de culoare galbenă.

 Sunt pur și simplu copleșită de emoții. De parcă aş fi un vampir ce se hrănește

nu cu sânge, dar cu zâmbetele și bunătatea celorlați. Fericirea e antidot.
 O doză bună de acest antidot am primit-o astăzi, de 1 iunie ,unde împreună cu alți voluntari de la Centrul Adolescenților am dăruit sărbătoare copiilor.

  Nu avea să ne reușească acest lucru fără compania ” Starnet” , deci, avem unele mulțumiri și pentru ei.
 Să faci lucruri bune nu e greu. Ceea ce am simțit și noi.
  Înarmați cu speranță, dispoziție bună și dorința de a ajuta, la 9:30 ne-am trezit în Grădina Publică „Ștefan cel Mare”.

 Misiunea noastră a fost să umflăm și să dăruim circa 700 de baloane galbene cu logo-ul ” Starnet „. Aş vrea să spun că ideea esențială nu era ca să reușim să le oferim tuturor aceste baloane, dar să îi facem să creadă că sunt speciali și ascultați iar această zi , e ziua lor.
   Pentru început , lucram în voie, mai stăteam, mai priveam și pe alții. Și apoi calm ne duceam câte unul și împărțeam câteva baloane. Să fi fost motivul că era dimineața sau că încă nu intrasem în ritm,  nu știu. Dar pe la vreo 11 s-a început adevărata muncă. Eram împrejurați de copiii, toți dornici să aibă cate un balon, sau poate două, sau poate trei, mâinile lucrau foarte repede , era agitație mare și din cauza aceasta mai spărgeam câte un balon și atunci mai mulți râdeau.  Dar chiar și aşa, chiar și în cea mai mare agitație am reușit să observ zâmbetele copiilor.
 E îmbucurător să vezi cum un copil mai timid stă undeva și privește cum cei mai curajoși vin și cer baloane și le primesc, iar când îi oferi un balon, ochii i se luminează, buzele se arcuiesc intr-un zâmbet larg și atunci primești cel mai sincer ” mulțumesc „. Un balon, un balon galben cu un suport. Cât poate face un singur balon,  un lucru atât de simplu. Mai mult, acel copil timid s-a bucurat nu numai de balon, dar și de faptul că a fost observat, s-a dus cont de dorința lui și i s-a acordat atenție, demonstrându-i că e la fel de bun că și ceilalți.
  Unii erau atât de fericiți că luau balonul și plecau. La jumătate de drum tresăreau , se întorceau înapoi și ziceau: Vai, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.
 Numărul acestor cuvinte și viteza cu care erau spuse ne demonstrau nouă că ne-am îndeplinit misiunea.
 Recunoștință.  Recunoștință venea și din partea părinților. Erau fericiți că mai este cineva care vrea să manifeste un pic de dragoste pentru copiii lor. Asta e important.  Recunoștință venea și din partea celor micuți care nu puteau vorbi dar ne redau fericirea lor prin zâmbete și câteodată prin aplauze.
  Nu pot reda ce simt acum. Am o inimă plină de emoții pozitive.  Pentru câteva minute am uitat de mine și m-am bucurat și eu asemenea copiilor.
 Acum am înțeles că omuleții aceștia micuți sunt rezervoare veșnic pline de fericire.

Jurnal de voluntar #1 : Already did it

 Am făcut-o. Am semnat contractul de voluntar cu Direcția Generală Educație, Tineret și Sport. Ce poate fi mai îmbucurător ? Ce mai poate servi drept motivație ?
 Acum văd în față milioane de oportunități.  Milioane de evenimente în  folosul

societății dar și a meu. Milioane de mulțumiri anticipate. O doză bună de respect față de mine și fericire. Fericire pentru că și eu pot ceva. Pot schimba lumea. Serios, chiar pot lumea.
 Nu am semnat doar un contract. Am semnat un nou început al meu.  M-am eliberat de monotonie și am dat o şansă timpului meu liber. Am dat inimii motive de fericire din partea altcuiva.  O să mă cufund în lucru și o să uit de toate. O să mă simt bine.
 Sunt atât de entuziasmată și cred că se merită.  Mai mult, o să văd cât de mult am evoluat. Pentru că în evoluție nu există limită. De aceea am și făcut acest ” jurnal virtual ” accesibil tuturor. Accesibil tuturor  ca să vedeți cum se poate modifica un om făcând lucruri bune. Și poate că să servească drept imbold…
 Cine știe 😀
 De curând am participat la un proiect pe bază de reciclare. Nimic mai simplu.  A fost ca o lecție de reciclare. Ce se poate de recicla, cum, și rezultatul obținut.  Am zis să încerc. Încercarea vină n-are. Și mi-a reușit. Și cred că toți o să reușească. Poți reuși orice dacă îți propui și crezi în tine .
 Mai mult,  mi-am făcut prieteni noi, la fel de motivați .Am învățat că și un profesor îți poate fi prieten , indiferent de scară socială, ideologii şi vârstă.  Pur și simplu, în fața unui scop comun toți sunt ca și ” frați „. Repet încă o dată, am făcut lucruri frumoase și bune.
 De data aceasta atât.  O să mai revin cu informație și mai interesantă.  Fiți aproape 😉