Poți pleca din casa ta ?

Ți-am luat de mai multe ori cheile ca să nu vii și tot acolo ești. Ți-am adus și cele mai groaznice vietăți ca să te sperii și tot acolo ești. Am luat și acel covoraș cu ” bine ați venit”,  credeam că o să înțelegi că nu ești binevenită și o să pleci. Înțeleg că ți-ai clădit tu singură casa, că totul îți aparține dar casa aia a fost făcut pe terenul meu, în capul meu. Deci, te rog, poți să nu îmi mai vii în minte ?

E frumoasă casa ta (cameră sau ce ar mai fi). Chiar dacă e simplă și ieftină. Un bec chior atârnâd de vârful capului meu  ce provoacă umbre înfricoșătoare pe pereți, și ei acoperiți cu desenele tale în miez de noapte. Luminează negrul întuneric a minții mele.

O noptieră din lemn acolo unde stau 3 cărți. Una în română și altele 2  în engleză. Apropo de când ai inceput să citești în engleză? Și de când se scriu cărți despre firea mea și cum să mă scoți din sărite ? Nu contează…

Covorul moale ce acoperă podeaua scârțâindă. Nu e de mirare că scârțâie. Cum ți-ar fi creierul după prea multe gânduri chinuitoare?

O fereastră luminoasă. Ce vrei să vezi prin ochii mei? Vrei să mă conduci? Te avertizez că de multe ori o sa îți plouă la fereastră. Asta e, sunt suflet și eu, mai plâng.

Un pat mare și comod. Mă gândeam întotdeauna de ce mă doare capul. E pentru că tu săreai pe pat. E mult mai bine când stai cuminte și fredonezi vreo melodie. Mi-e atât de bine. Și mai bine e când te văd dormind. E ca și cum ai fi absentă. Dar tot ai insomnie.

Știi lucrurile s-au schimbat. Înainte când erai fericită eram și eu. Acum nu, acum nu pot fi când tu împarți fericirea cu altul. Și încă mai vii la casa mea!

Te rog să scoți toate notițele alea de pe pereți. Când ieși pe afară, unde aș putea să te întâlnesc.  Nu fac decât tot timpul să le citesc și fără să vreau mă duc în locurile indicate de tine.

De fapt nu, am să le scot singur. Te rog,nu mai veni la tine acasă. Nu ești chiar binevenită.

Youth Hub: Excursie la viitorul post de muncă

Cu câteva săptămâni în urmă am făcut cunoștință cu proiectul Codifun

Astăzi, ca să trezim motivarea din noi și să putem să înțelegem ce înseamnă IT-ul, cum funcționează și în ce împrejmuri are loc, am vizitat sediul Tekwill.

O clădire drăguță, colorată, dotată, plăcută pentru ochi, dar și mai plăcută când faci parte la toate activitățile ce au loc acolo.

Probabil am mai zis-o și o să o mai zic, Youth Hub-ul nu știe de vacanță, suntem dispuși să lucrăm și să evoluăm oricând. Astfel, în dimineața de astăzi,echipați cu dispoziție și energie, ne-am îndreptat spre sediul Tekwill. Sunt sigură că nu numai eu am simțit-o, e o altă lume acolo. Nu e un oficiu plictisitor cu domni și doamne îmbrăcați sobru care tot se gândesc când vor pleca acasă. E cu totul altfel. O dată ce ai intrat, nu te mai gândești când pleci acasă, e o atmosferă diferită, numai bună de creat. Aș fi mulțumită să stau și în hol, mă simt la fel de bine.

Cel mai important lucru pe care l-am aflat este cum funcționează jocul Codifun. Cum ziceam, înveți jucând. Nu e șah, un joc intelectual, de logică, care nu tuturor le place, codifun-ul le place tuturor. Însăși să văd cum funcționează și să îl descoper din scoarță în scoarță mi s-a parut interesant, ce va fi când îl voi juca ?

A urmat o mică excursie prin toată încăperea și m-am convins, contează mediul în care lucrezi. Totul e creat ca să îți vină o idee, și să îi dai viață, orice gând bizar poate fi real acolo. E mai greu până îl faci, dar rezultatul e feeric. Dacă ai o idee, grăbește-te și aplică la Codifun.

Astfel de idee a fost și printer-ul 3D. Studiind-ul mă gândeam cât de mult evoluează tehnologiile și ce alte nebunii se vor mai crea în viitor. Ce-i drept, nebuniile astea  ne vor ușura viața.

Au urmat multe alte vizite interesante, călătorii în cosmos și împrietenia cu sateliții. Dar ca să aflați mai multe,aruncați o privire aici.

Dacă nici acum nu v-am convins, ce meteorit mai trebuie să cadă ca să vă grăbească să aplicați?

Jurnal de voluntar #6: Career Forum

De la ultima postare a mea s-au schimbat multe. Am devenit consilier. Efectiv locul meu în societate este diferit cu mult de cel  care era. Totuși, continui să fac voluntariat.

Să fii voluntar nu e întotdeauna ușor și nu întotdeauna după reguli. Să nu credeți că din septembrie nu am fost la nici un eveniment. Au fost 3, toate una după alta cu experiențe neplăcute, de aceea am preferat să nu relatez nimic despre ele. ( De altfel, se face și promovare aici😀)

Dar cum zic francezii, să ne întoarcem la oile noastre și să vorbim despre ceva cu adevărat frumos. ( Fiind ora 7 trebuie să vă bucur 😀)

Zilele astea am fost voluntar la Career Forum, ai cărui slogan e ” De la pasiune la o carieră de succes” . My life, my work, my hobby, my passion.

Nu vreau să descriu activitatea mea ca și voluntar cum vreau să povestesc despre eveniment în sine, ceea ce o să și fac.

Acest eveniment a fost un seminar cu mai mult speakeri de la are am învățat multe. Ce e important e că acești speakeri erau din domenii diferite, IT, filosofie, psihologie și chiar și poliția de frontieră.

Printre speakerii care m-au impresionat se numără și Ecaterina Krasilova. Cea care a organizat pentru prima dată acel Festival al culorilor după care mulți își pierd capul. Discursul Ecaterinei m-a făcut să înțeleg ce înseamnă cu adevărat schimbări majore. Tot ea a demonstrat că replica ” Poate nu e pentru tine ” nu e valabilă, daca vrei ceva cu adevărat, vei obține. Iar toate greutățile prin care a trecut sunt rezultatele bune pe care le are acum.

Un drum greu l-a parcurs și Tudor Plăcintă ca să ajungă Expert Google AdWords.  Cât de mult trebuie să înveți ca să ajungi cine îți place și câtă ardoare trebuie să ai ca să  nu renunți chiar și atunci când vezi că alții se îndoiesc de puterile pe care le ai. Tudor mi-a sugerat să vizionez un filmuleț de fiecare dată când nu cred în mine. Priviți-l aici.

M-a fascinat și istoria Evelinei Ivanov care a distrus toate stereotipurile că locul unei femei e acasă, la bucătărie. Mi-a relatat o descriere amplă a atribuțiilor poliției de frontieră, ea fiind în frunte,  și diverse simulări a situațiilor extreme. Sunt sigură că pe cineva a convins să parcurgă aceeași cale. Riscant, dar interesant și util.

Îmi termin relatarea aici ca să vă motivez să urmați și edițiile următoare unde veți afla ceea ce nu am zis  și  poate mai mult decât am aflat eu. Succes!

Youth Hub: Mai motivați ca niciodată.

În echipa Youth Hub fiecare e ca peștele în apă alegându-și funcția și lucrurile de care e responsabil. Eu mi-am ales ” lacul „presei.

Azi ca să îmi îndeplinesc datoria ( de fapt o fac cu cea mai mare plăcere) o să vă relatez un eveniment ce a servit drept dezvoltare fizică dar și un prilej de team-building, după părerea mea.

Este vorba de un eveniment sportiv organizat extrem de bine de către un reprezentant din echipă, Vlad. S-a pus accentul pe mișcare, colaborare dar și diversitate.

Deși evenimentul a durat până seara târziu, participanții au primit o doză bună de energie și dispoziție maximă.  Au fost jocuri de atenție, de logică, de colaborare și toate luate într-o mână, pentru amuzament.

Timpul trece prea repede atunci când îl petreci făcând ceva util și interesant pentru tine, ceea ce e valabil și pentru evenimentul nostru. Spre final, prietenia a învins, toți au ieșit satisfăcuți și mai apropiați decât erau la început iar asta contează foarte mult.

Continuăm să ne dezvoltăm și pe plan spiritual participând la cel de al doilea seminar online cu Alina Iacubovschi unde am învățat cum să prețuim ziua de astăzi. Ideea acestui seminar a fost că succesul e în agenda noastră zilnică, așa cum petrecem fiecare zi așa va fi și restul lunilor sau anilor. Ca această acestă zilnică să fie eficientă trebuie să ținem cont de 3 lucruri:
– eficientizarea timpului
– prioritizarea corecta a banilor
– construirea de relații

În urma seminarului am preluat o idee la care mă voi gândi de fiecare dată când încep o nouă zi. „Timpul este unica comoară pe care nu o putem recupera.”

Acestea fiind zise vă urez un sfârșit de săptămână productiv cu cât mai multe prilejuri de autodezvoltare.  Numai bine 😉!

159 de cărți?! Cum ?!!

(Articolul ăsta e mai lung ca de obicei, așa că înainte de a începe, fă-ți o cană cu ceai, oricum e frig afară )

Zilele astea am postat o fotografie pe facebook cu un jurnal de-al meu ce a fost cu mine timp de 2 ani. Postarea a fost însoțită de un text unde scriam că în acel jurnal am fragmente din cele 159 de cărți ce le-am citit tot în doi ani.

Pe lângă aprecieri postarea a fost însoțită și de multe întrebări de „Cum?!”.

Prima întrebare a fost : ” 159 de cărți în 2 doi ani. Asta înseamnă aproximativ 80 de cărți pe an. Și asta mai înseamnă 6 sau 7 cărți pe lună. Cum e posibil? ”

E posibil.😀 E posibil mai ales dacă ai boala  aceasta care o am și eu. Ca să nu credeți că minciunesc, am să descriu lecturile mele.

În primul rând au fost foarte multe cărți pe care le-am citit în câteva ore sau pur și simplu într-o singură zi. Probabil o să credeți că mi-am pierdut timpul citind toată ziua dar pentru mine pierdere de timp e atunci când nu citești. Dacă îmi place o carte foarte mult și dacă are idei care mă ajută, care mă reprezintă, nu o las din mână decât atunci când o termin sau dacă apare ceva foarte important ce nu trebuie lăsat pe mâine.

Mai sunt și zilele ploioase care te încurcă să ieși afară, nu ai dispoziție de lucru și vrei doar să stai în pat să te relaxezi. Asta fac eu, dar o fac cu vreo carte.

Eu mai am o fobie că nu o să reușesc să fac toate lucrurile ce mi le propun în toate zilele care le am și de aceea fac totul cât se poate de repede dar în același timp calitativ. Ce privește lecturile, eu doar mă dedic toată ca azi să termin o carte pentru că mâine trebuie să reușesc să o citesc și pe cealaltă. Sunt de-acord e straniu, dar chiar e fobie.

A doua întrebare a fost: „Cum să fiu și eu așa un cititor înrăit? Citesc câteva cărți și nu pot continua, am impresia că nu e pentru mine”

Și cu ultima replică toți greșesc. Cititul e pentru toți, anumite cărți nu sunt pentru toți. Cu toții știm că există mai multe categorii de cărți. Detectiv, SF, Aventură ș.a. Dar nimeni nu știe că fiecare categorie mai are la rândul ei alte subcategorii pentru că fiecare scriitor are maniera lui de a scrie. Cineva scrie detectiv într-o manieră umoristică, cineva detectiv într-o perspectivă horror și cineva o face din punct de vedere științific.  Acum vine și sfatul meu, citiți mult. Citiți, schimbați cărți după cărți până ce ajungeți la acea subcategorie care e a voastră.  După ce ați determinat ce e pentru voi, continuați să citiți anume din acea sferă, acolo unde vă simțiți bine, și cititul va fi ca o călătorie la mare.

A treia întrebare ține de timp: „Cum să îmi fac timp de citit ? ”

E simplu. Citește atunci când ai chiar și câteva secunde libere. Poartă mereu cartea care vrei să o termini de vreo 2 săptămâni. Citește la stație în timp ce aștepți autobuzul. Citește chiar și în timpul călătoriei scurte până acasă. Citește la recreații ( așa am făcut și eu). Citește chiar și atunci când ai ieșit singur la plimbare. Aerul curat oricum vine la tine chiar dacă citești. Dacă am sta să numărăm toate minutele în care doar stăm și nu facem nimic, ar ieși cam o jumătate de zi.

Asta e în cazul în care pe parcursul zilei ai activități cu adevărat importante. Dacă nu, am eu o intrebare : De ce mă mai întrebi când să citești dacă aproape toată ziua stai pe internet?

Cineva mi-a spus o regulă și de atunci o țineam mereu pentru mine, ca un imbold. ” Cine vrea cu adevărat să citească, găsește timp.” Eu cred că se referă nu doar la citit.

Următoarea întrebare e : „Cum să îmi procur atât de multe cărți ? Cele bune sunt atât de scumpe”

Aici dau dreptate celui ce a întrebat. Cărțile bune sunt cu adevărat foarte scumpe, și nu doar la noi. Ce trebuie de făcut când vrei o carte bună dar ea costă 600 de lei?( din experiența mea)

Cel mai simplu mod e să aștepți să se micșoreze prețul 😀. Deși nu e garantat pentru că am o carte pe care am cumpărat-o cu 25 de lei și peste câteva luni ea era de 250.

Dacă nu vrei să o cumperi, caută pe cineva care deja o are și împrumut-o. Dacă nu o are nimeni, atunci împrumută de la internet. Sunt o grămada  de-a site-uri cu cărți bune în format pdf. Sunt o grămada de-a grupuri pe facebook unde utilizatorii sunt atât de darnici și încarcă fișiere cu cărți și sunt alții care pur și simplu oferă câteva cărți din biblioteca lor pe degeaba.

Nu-ți rămâne decât să cauți și să începi să citești. Și apoi, s-au închis deja toate bibliotecile?? S-ar putea să nu găsești acolo acea carte de 600 de lei, dar cu siguranță vei găsi una bună.

Aici termin articolul. Sper că răspunsurile mele au fost de ajutor și ca până la sfârșitul anului să aveți și voi vreo 40 de cărți citite. Succes !

Youth Hub:O săptămână activă

De când fac parte din proiectul Youth Hub la rutina mea zilnică s-au adunat multe lucruri interesante. Pe lângă adunări de consiliu, voluntariat, am făcut cunoștință cu alte oportunități eficiente.

Prima dintre aceste oportunități este proiectul Codifun. Am avut parte de o discuție interactivă prin intermediul căreia am aflat că IT-ul poate îmbina pasiunea pe care o avem cu banii. Două lucruri necesare în viață, să fim sinceri,nu ? Am descoperit numeroase invenții, mașinării, am aflat modul de funcționare a acestora și am văzut cu ochii mei cât de rapid evoluează tehnologiile. Atât de rapid că ai putea-o numi revoluție.  Nu e de-ajuns? Mai am cu ce să vă mir! Anume în domeniul IT este un colțisor aparte pentru mine și creativitatea mea, și anume Front End. Ca să mă cufund complet în acest domeniu sunt de ajuns 8 luni. Cum ? Prin joc. De aici vine și sloganul proiectului „In fun we trust”.  Sunt eu mai specială? Nu! Toate astea datorită Youth Hub-ului. Încă nu v-am convins să vă alăturați proiectului? Dacă nu, cu siguranță mai târziu o să vă pară rău.

A doilea eveniment de săptămâna aceasta este seminarul online cu Alina Iacubvschi bazat pe Principiile Comunicării. Chiar dacă  acesta a fost  primul din toate care vor urma, a fost atât  captivant de parcă am fi în miezul planului.  Zic aceasta  deoarece primul, nu a fost cum se obișnuiește la noi să fie orice prim lucru. Fără întroduceri și idei superficiale ca o îndrumare a ce va fi, ci lucruri concrete. Asta apreciez eu cel mai mult. Unul dintre sfaturile date de Alina sunt cei  4 pași care ne vor ajuta  într-o comunicare, aceștia fiind:

1. Depunerea unui efort mai mare în comunicare

2. Identificarea unui subiect/sens comun

3. Bazarea pe realitate

4.Inspirarea încrederii ,ceea ce este foarte important dar pe cât de important,pe atât de greu.

Tot despre comunicare este ultimul eveniment la număr dar nu și după importanță. După discuția avută cu Ilie Dercaci care m-a impresionat si m-a ajutat, am început să urmăresc activitatea acestuia și am observat că organizează un webinar,  la care evident că am participat! Tema a acestui webinar a fost „Confruntarea emoțiilor din timpul unei comunicări”. Aveam nevoie mare de astfel de îndrumare și nu am ezitat să adresez întrebări ai căror răspuns la sigur o să îl pun în practică. Ilie ne-a ghidat în așa zisa comunicare a noastră din viitor spunându-ne că cele mai importante lucruri din timpul unui discurs sunt :poziția corpului, zâmbetul, care nu ne va da de gol că avem emoții, mâinile, cu care vin la pachet și gesturile și în final privirea, pentru că e foarte important să îți privești publicul în ochi, așa mesajul va fi recepționat mai ușor.  Cu ajutorul lui Ilie am găsit rezolvare la unele probleme pe care le aveam. Acum, nu am răbdare să am un nou discurs și să arăt oamenilor cât de mult m-am schimbat.

Astea sunt toate evenimentele din săptămâna aceasta. Eu, ca de obicei privesc înainte și văd că mă așteaptă multe lucruri promițătoare.  Nu ezit să vă învit alături de mine pentru că la sigur nu veți regreta. Asta doar dacă implicarea voastră va fi la maxim 😁

Youth Hub : Nothing can stop me, I’m always up.

 De când mă țin eu minte mi-am dorit să mă văd din perspectiva altcuiva. Îmi doream să fiu acele persoane care sunt în fiecare zi cu mine și îmi privesc fiecare mișcare și îmi comentează fiecare gând. Nu îmi era de ajuns să mă văd pe vreo fotografie și să zic : „Uite, am ieșit bine ” sau ” Hmm…Mai am unele neajunsuri.”

 Acest lucru a devenit realitate săptămâna aceasta. Cum ? M-am văzut la tv.  Cum ? datorită proiectului Youth Hub.

 Îmi amintesc perfect dimineața  de luni când am intrat  în cabinetul de limbă engleză  și am început să povestesc experiența mea de voluntariat din ziua

anterioară  spunând cât de frig era. Replica următoare a profesoarei m-a dat gata: „Vezi până mâine să te faci bine că o să plecăm la Jurnal TV ca să îți relatezi impresiile, doar ești ofițer de presă”. Era atât de neașteptat încât gura mi-a luat-o pe dinainte și am zis că nu vreau. Apoi coborându-mă cu picioarele pe pământ mi-am dat seama că astfel de ocazie s-ar putea să nu mai fie și am acceptat. 

  Ajungând acasă am început să mă gândesc la diverse replici și ce e cel mai amuzant e că eu nu știam nici măcăr intrebarile care urmau a fi adresate. 

 Repetarea aceasta  a fost în zadar deoarece când am ajuns în studio și am văzut toate acele camere, am uitat absolut tot. Priveam cum ceilalți vorbesc și nu auzeam nimic. Doar inima-mi bătând. 

 Când mi-a venit rândul să vorbesc am devenit agitată și încercam cu toată puterea mea ca acest lucru să nu fie vizibil. A fost doar o singură înregistrare. Deci practic aproape live. Nici vorbă de „Vai, am uitat să zic astea, haideți încă o dată să filmăm!” Nu.
 Când am ieșit și mă îndreptam spre casă credeam că nu am spus ce trebuie și mă simțeam de parcă dezamăgisem o lume întreagă. Mă tot analizam și cu cât mai mult o făceam, cu atât mai nemulțumită de mine eram.
 Când apăruse reportajul pe internet, îmi era frică să privesc. Dar tot odată dorința de a mă vedea era enormă. M-am văzut și situația un pic s-a îmbunătățit.
 Când am ajuns la școală toți îmi ziceau că m-au văzut, m-au urmărit și eu vroiam să zic :vă rog nu vă uitați la mine, nu priviți partea aia unde sunt eu.
 Ca mai târziu să îmi dau seama că eu doar mă subapreciez. Văzând toți profesorii care îmi lăudau vorbele și dicția nu încăpeam în pielea mea de fericire.  Și în minte rula doar cântecul ăla : Nothing can stop me, I’m always up.
 Uite asta face proiectul Youth Hub. Nu numai că ne oferă experiențe unice poate chiar de invidiat dar și ne schimbă întreagă percepție despre noi. Sunt foarte recunoscătoare și mă bucur enorm că anume eu am avut parte de așa evenimente.
 Recomand tuturor să se avânte în proiect. Ușile sunt mereu deschise iar voi-bineveniți.

Youth Hub : Day 2

Zilele trec uimitor de repede în timpul proiectului Youth Hub. La fel de repede ne-am dezvoltat şi ne-am copt la minte.
 Ziua a doua am avut o oportunitate deosebită şi anume oportunitatea de a-l cunoaşte pe Ilie Dercaci.
 Cine e Ilie ? Ilie nu e doar cel mai bun trainer din Moldova, Ilie e un geniu.
 A reuşit să îndeplinească ceva ce nu mulţi nu au putut  şi anume să îmi trezească motivația chiar atunci când vedeam clar că anumite lucruri nu le pot realiza, nu sunt pentru mine. Datorită lui Ilie am început să ignor toate părerile negative de ” Ajunge atâta să visezi, coboară pe Pământ” . Păreri ce nu doar mă coborau pe mine „pe Pământ ” dar şi autoaprecierea mea. După discurs, exerciții ce mi-au demonstrat că pot mai mult decât cred, am devenit la fel de  puternică şi încrezătoare. Am înțeles că cel mai important lucru pe care îl am  şi pe care nimeni nu are dreptul să îl ia, este visul. Tot Ilie m-a învățat cum să îmi fac visul-realitate. Atunci am avut o sensație de deja-vu dar şi un pic regret. Am regretat deoarece am realizat cã în trecut, când visam o făceam corect, îi şi dădeam detalii şi termen limită cum m-a sfătuit Ilie dar permanent mă opream la mijlocul drumului. Eram vinovată tot eu pentru că mă opream din drum atunci când ceilalți doreau să o fac.
 De azi îmi promit că nu o să mă las bătută niciodată. Ba mai mult, o să folosesc tehnica 5 M. Mediu, Mentor, Metodă, Mentalitatea de succes şi Munca.
 Nu pot descrie entuziasmul meu. Nu îl poți defini cu cuvinte. Îmi rămâne să zic doar atât: NE VEDEM PE PIEDESTAL!

Youth Hub : Day 1

Azi am avut parte de niște lecții foarte interactive. Nu lecții ordinare de la liceu dar ceva și mai folositor.

  Aceste lecții au fost dedicate dezvoltării personale a adolescenților.  Proiectul propriu zis se numește ” Youth Hub ” iar împreună cu Alice Macrina Cornea și Alina Iacubovschi  care fac parte din ” John Maxvell Team” am dus niște discuții palpitante. 

   Pot să zic sincer că am aflat multe lucruri noi și ceea ce e mai surprinzător e că aceste lucruri sunt chiar despre mine.  După o simplă cerință de desenat, am aflat că pot mai multe decât îmi imaginam. Niciodată nu am stat să enumăr ce pot face eu, ce calități am  . Niciodată nu am stat să meditez profund  asupra lucrurilor care vreau eu să le fac.
 Am privatizat idei geniale. Am realizat cât de important e lidership-ul și cum îl poți obține.  E adevărat, e greu , dar aduce multe rezultate.
 Toate experiențele povestite m-au inspirat și mi-au insuflat atâta încredere cât nu am avut niciodată. Acum nu mi-e frică să trec de limitele pe care spuneam eu că le am. Chiar sunt gata să trec toate barierele pe care subconștientul mi le-a pus.
  Nu am să stau să relatez toate cele

petrecute.  Vreu doar ca să transmit entuziasmul pe care încă îl am și să vă provoc să participați la aceste ateliere minunate. Zic minunate pentru că intr-adevăr fac minuni, dintr-o fetiță  indecisă  ce a intrat în sală timid , am devenit o adolescentă neînfricată și deschisă pentru provocări.
 Spre final, pentru entuziasmul meu și pentru că am fost  foarte activă  am fost  răsplătită cu o carte. Totuși , nu cartea a fost marea mea fericire, ci numeroasele idei de după acest work-shop.

Plâns de toamnă

-Şi de ce plângi atât de colorat ?
De zici că ți se revarsă o acuarelă pe față
Ce-i cu plânsul ăsta ne-ajutorat?
Curcubeu peste albeață.
– Plâng cu frunze de toamnă
La fel de nostalgic și dureros.
Timpul, timpul mă condamnă
Să sufăr greu şi sângeros.
-Plângi atât de încet
Te temi cineva să nu te audă?
Nu scapi nici un scâncet
Cu tine ești atât de crudă.
-Plâng cu liniște de toamnă
La fel de lin şi înțepător
A fi rănit cu adevărat , știi ce înseamnă ?
Înseamnă nu îți arăți nici propriul dor.
– Nu ai voie ? Nu se poate ?
Cineva te oprește?
E mai bine să mori în noapte ?
E mai bine să mergi prin viață orbește ?
De ce plângi ? Opreşte!
Opreşte această nebunie
Te închizi,  te stopezi călugăreşte!
Cât mai ai să trăiești în agonie?
Deschide-te. Plângi, dar cu voce tare!
Lovește! Aruncă în toți durerea.
Meriți tu asta oare ?
Să mergi și să ajungi nicăierea?!
Înlătură toamna din inimă.
Răzi a vară
Fie el râs pe pantomimă.
Nu o să fie aşa o povară.
…
Dar ea tăcea, privind trist norii.
Întidea mâna ca să cadă picături de ploaie
Râdea suspinând întrebând cine sunt următorii.
Să o trezească, să o învie , să o înmoaie.
Ea nu avea viața,dar trăia.
Nu avea putere, dar mergea.
Plângea, nu numai pentru că durea
Pur și simplu răbdare nu mai avea.
Nu mai avea să treacă peste azi , peste mâine.
Să fie ea mereu puternică, să zâmbească.
Durerea, o alunga din viață ca un câine.
Încă puțin , și avea să o zdrobească.
…
-Zi-mi de ce plângi ? Ce te doare ?
-Plâng de milă, de zile amare.
-Și nu te temi ? Chiar vrei să te distrugi?
De ce viața tot o alungi ?
În cartea vieții ce mai e ?
Câte capitole ? Câte file ?
Le laşi pe toate să zboare ?
Unde e acea ardoare ?
-Mi-s dragi zilele și mă tem
Să nu le trăiesc și pe ele astfel
Lungesc timpul cât de mult
Ca pe ele să nu le alung
Vreau să le țin undeva de-o parte
Atunci când o-i vrea sa le iau
Și de-ar fi să la țin până la moarte
Ca nici durerea să nu ne desparte
 …
Tăcut-au ambii îngândurați
Lăsând liniștea să domine
Ambii, la fel de disperați
Ea- pentru viață. El – ca ei să îi fie bine
Ş-apoi sclipire în minți luminate
Un gând, o întrebare
Ce stătea undeva departe
Și acum aștepta negare.
….
-Spune-mi îl mai iubești și în aceste clipe ?
– Mai mult ca propriile-mi  zile.