7:00. 7:10. 7:15

Nu e nevoie să sune. M-am trezit demult.   Nici nu m-am culcat.  Cu nopțile astea albe fară de negru cum ai putea sa dormi ? În Moldova era altfel. Aici, la mii de kilometri îți pare că noaptea nici nu ajunge. Se pierdea peste mări şi se îneca  de fiecare dată până când  a zis: Las’ că ăştia o să trăiască fără noapte.

Şi a făcut un lucru bun. De-ți pare că mereu trăiești aceeași zi fără să ai un sfârșit. Deci îți trăiești viața la maxim.

Am plecat fără ca să îți spun că o voi face. Dar presupun că știai că am să o fac.  Dacă te-am lăsat, e pentru că s-ar putea să găsești altceva mai bun ca mine. Și dacă ți-am făcut rău, e cel mai mic rău pe care îl pot face.

Trăiesc altfel. Arăt altfel. Am dat câțiva cm buni  jos din „tunsoare”. Am mai scăpat și câteva kg printr-o mare  venind aici( nu ştiu exact care ).

Trăiesc ca pentru mine. Dimineața îmi deschid fereastra. Pardon.  ” Fortacika”. Inspir aerul curat de munte. Zăpadă este. Îmi fac ceai în timp ce se aude un cântec nou de a vostru:  ” Un Alcapone în formă de ea…rațiunea o respinge dar inima o vrea”. Ca să vezi. Exact cum erai acum…Un an ? Repede îți trece, mă bucur.

Am şi un câine. Când ies afară și beau ceaiul pe scări îmi aduce căciula. Pentru că aici e mult mai frig ca la voi. Îmi ține de cald tot timpul. Şi prinde Boomerang -ul înainte să se întoarcă.  Din păcate pe al tău nu l-a prins. De asta şi suferi. Dar ai zis că o să îți treacă. Sper și eu.

Nu-ți mai trimit scrisori că ai o zgripțuroaică care ți le controlează. Deci nu risc că s-ar putea să te înghită. Dar poți citi de aici. Pentru că știu că o faci.

Am multe de văzut aici. Sunt și cascade, munți, lacuri . Dar şi timp am. Deci azi nu fac nimic. Cum nu vine noaptea pe aici reușesc să le fac pe toate.

Azi mă îmbăt în cinstea ta cu ceai. Sănătate!